Munții Baiului iarna, traseu Azuga, Baiului, Sinaia

Iarna in Munții Baiului

Traseu pe vreme extremă! Cod roșu de viscol pe munte 120-160 km/h

Am acceptat provocarea și am ales un munte mai puțin periculos, Munții Baiului, asta doar pentru că nu ne putea arunca ușor in prăpastie, detalii mai jos.

Am plecat cu trenul de 7.45 din București, recomandat pentru weekend în Valea Prahovei, iar la ora 9.30 am început traseul.

Am început să mergem urmând marcajul triunghi albastru, cel care pleacă din DN1, cu cât urcăm este din ce in ce mai frumos prin pădure, copacii albiti de zapadă și ingheț, deocamdată erau -6 ºC.

Urcăm până dăm de schiori și de partia Sorica, apoi imediat ajugem la cabana Popasul Uriașilor, in 2 ore de la gara Azuga. Aici mâncăm o ciorbă bună și un bem ceai, apoi ne continuăm traseul.

Până aici vântul a fost normal, nu ne supăra cu nimic, singura problemă era vizibilitatea scăzută la distanță, toate vârfurile erau in nori.

Continuăm să mergem pe traseu, ocolim vf Cazacu (dacă tot nu era vizibilitate bună) și ajungem pe vf Baiul Mic (1827m) de aici incepe distracția!

Vântul devine foarte puternic, la început este distractiv pentru noi, eu fiind mai ușor mă lăsam pe spate in direcția din care batea vântul și nu reușeam să cad, dar apoi mi-am dat seama că e foarte obositor să ne ținem pe picioare, chiar de 2-3 ori m-am pus in zăpadă ca să nu mă dărâme. Ne-am și rătăcit ușor pe culmea Baiului din cauza viscolului, dar ne-am redresat, eu mă folosesc și de GPS in astfel de situații, chiar dacă este o zonă simplă sau foarte cunoscută, pe viscol puternic nu mai vezi nimic.

După amiază vizibilitatea a revenit, deja eram trecuți de Vf Baiul Mare, dar ne-am bucurat din plin de peisaje superbe, și apoi mai pe seară chiar de un apus superb, chiar dacă nu am scăpat de viscol decât când am coborât in pădure.

Tura s-a terminat cu bine, dar experiența cu vântul, cod roșu de viscol, nu vreau să o mai repet decât dacă nu am încotro.

Iustin Ichim